Noi credem că există un singur Dumnezeu viu şi adevărat. El este Creatorul, Susţinătorul şi Stăpânitorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute. El este etern şi desăvârşit în toate atributele sale. Noi credem că Dumnezeu este unul în trei persoane, persoana Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, şi că toate trei persoane sunt una în natura, esenţa şi fiinţa lor. (Geneza 1:1; Exod 3:14; Deuteronom 6:4; Isaia 44:6; 45:5-6; Matei 28:19; Ioan 10:30; 2 Corinteni 13:14; Efeseni 4:4-6; Coloseni 1:15-17; 1 Ioan 5:7-8, 20).

Noi credem că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. El este Dumnezeu adevărat şi este de aceeaşi esenţă cu Dumnezeu Tatăl şi coetern cu El. La împlinirea vremii, Isus Cristos s-a întrupat fiind zămislit de Duhul Sfânt şi născut de fecioara Maria. El a avut două naturi, una divină şi una umană, a trăit o viaţă fără păcat, a murit pentru păcatele noastre fiind răstignit pe crucea de la Golgota, a înviat a treia zi în trup, s-a înălţat la cer şi acum este la dreapta Tatălui. El este singurul mijlocitor între Dumnezeu şi oameni şi nimeni nu vine la Tatăl decât prin El. (Isaia 7:14; Matei 1:18-23; Luca 1:34-35; Ioan 1:1, 14; 10:30; 14:6-10; 1Corinteni 15:3-4; 1Timotei 2:5; Evrei 4:15; 1 Ioan 5:20).

Noi credem că Duhul Sfânt este Dumnezeu şi că El este de aceeaşi esenţă cu Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Noi credem că Duhul Sfânt Îl glorifică pe Isus Cristos, convinge lumea în ce priveşte păcatul, îl naşte pe credincios din nou, îl pecetluieşte şi îl botează în Trupul lui Cristos, locuieşte în el, îl înzestrează cu daruri spirituale pentru slujire şi putere pentru o viaţă evlavioasă. (Geneza 1:2; Matei 3:16; Luca 12:12; Ioan 16:7-14; Faptele Apostolilor 5:3-4; 1 Corinteni 12:4-13; Efeseni 1:13-14; Galateni 5:22-23).

Noi credem că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, a fost înzestrat cu voinţă liberă, dar din cauza neascultării el a căzut în păcat şi a fost separat de Dumnezeu. Noi credem că toţi oamenii au păcătuit şi au nevoie de iertare şi mântuire. (Geneza 1:26-28; 2:7; 5:1-2; Psalmi 8:3-6; Romani 3:23; 5:12; Efeseni 2:1-3).

Noi credem că mântuirea este darul Lui Dumnezeu şi de aceea ea nu poate fi obţinută prin fapte bune. Ca să fie mântuit, omul păcătos trebuie să îndeplinească două condiţii inseparabile: să se pocăiască şi prin credinţă să-L primească pe Isus Cristos ca Domn şi Salvator personal. Astfel, omul este născut din nou şi devine un copil al lui Dumnezeu. Noi credem că omul mântuit este chemat să trăiască o viaţă sfântă, să manifeste roada Duhului şi să facă fapte bune ca rezultat al credinţei sale. Noi credem că un credincios mântuit este păstrat în starea de har prin puterea lui Dumnezeu până în clipa în care el, în mod voit şi conştient, părăseşte această stare. (Marcu 1:15; 16:15-16; Ioan 1:12-13; 3:3-7, 16; Faptele Apostolilor 2:37-38; 10:43; 16:30-31; 17:30-31; Romani 1:16; 2:4; 8:15-16; 10:9-10; 2 Corinteni 5:17; Efeseni 2:1-10; Filipeni 2:12; Coloseni 3:8-10; 1 Tesaloniceni 4:3-4; 5:23; Tit 2:11-13; Evrei 12:14; 1 Petru 1:14-16).

Noi credem că Biserica este întemeiată de Isus Cristos şi are următoarea misiune: să-L glorifice pe Dumnezeu şi să se închine Lui, să predice Evanghelia la orice făptură, să-i zidească şi să-i crească pe credincioşi în asemănarea chipului Domnului Isus. Din ziua Cincizecimii există biserica universală şi biserica locală. Biserica universală este alcătuită din cei răscumpăraţi prin sângele lui Cristos din orice neam, seminţie, norod şi limbă din toate timpurile, din cer şi de pe pământ. Biserica locală este adunarea celor născuţi din nou, uniţi în mod voluntar într-o anumită localitate. Acceptarea în rândurile membrilor unei biserici locale se face în urma pocăinţei şi a botezului pe baza credinţei personale în Isus Cristos. Fiecare membru are datoria să susţină material lucrarea Evangheliei. Disciplinarea membrilor de biserică (mustrare, ridicarea drepturilor, excludere) se face prin hotărârea bisericii, în baza Cuvântului lui Dumnezeu. (Matei 16:18; 18:15-18; Faptele Apostolilor 2:41-42; 9:31; 20:28; 1 Corinteni 1:2; 3:11; 5:3-13; 9:14-16; Romani 16:17; Galateni 1:2; Efeseni 1:22-23; 2:19-22; Coloseni 1:18; 1 Timotei 3:15; Tit 2:15; 2 Tesaloniceni 3:14-15; Apocalipsa 5:9-10; 7:9-10).

Noi credem că Isus Cristos este capul Bisericii. Noi credem în preoţia tuturor credincioşilor. Fiecare credincios are dreptul de a se adresa lui Dumnezeu direct prin Domnul Isus, fără a avea nevoie de alt mijlocitor. Totodată credem că, sub călăuzirea Duhului Sfânt, prin post şi rugăciune, fiecare biserică locală poate să-şi aleagă slujitori. Alegerea slujitorilor trebuie să corespundă cerinţelor Sfintelor Scripturi. Cu toate că bărbaţii şi femeile sunt egali în faţa lui Dumnezeu, noi credem că Biblia permite doar ordinarea fraţilor. Ordinarea slujitorilor (pastorilor, diaconilor, misionarilor, evangheliştilor) se face de către slujitorii aleşi pentru această lucrare.

Noi credem că Biserica locală este autonomă, iar organele ei de conducere sunt comitetul bisericii şi adunarea de membri. Biserica locală se poate uni cu alte biserici locale, care împărtăşesc aceeaşi mărturisire de credinţă. (Matei 22:34-40; 22:21; 28:18-20; Marcu 16: 15-16; Ioan 17:21; Faptele Apostolilor 1:8, 2:42-47; 6:3-6; 13:2-3; 14:23; 15:22; 1 Timotei 2:9-15; 3:1-13; 4:14; Tit 1:5-9; 1 Petru 5:1-4).

Noi credem că Botezul şi Cina Domnului sunt porunci ale Domnului Isus Cristos, pe care Biserica trebuie să le împlinească. Botezul nu ne spală de păcate, ci este simbolul înmormântării omului vechi şi a învierii omului cel nou pentru o viaţă nouă. Pentru botez sunt admise persoanele care cred în Domnul Isus şi sunt născute din nou. Din acest motiv copiii mici, care nu sunt în stare singuri să ia decizii şi să facă o mărturie publică a credinţei lor, nu pot fi admişi pentru botez. Botezul este oficiat de slujitori ordinaţi printr-o singură scufundare în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Cina Domnului este amintirea şi vestirea suferinţelor şi morţii lui Isus Cristos. Prin ea noi avem părtăşie cu Cristos şi unii cu alţii. Pâinea şi rodul viţei arată la trupul şi sângele lui Isus Cristos, dar nu se transformă în acestea ca atare. (Matei 26:26-29; 28:19-20; Marcu 14:22-25; 16:15-16; Luca 22:14-20; Faptele Apostolilor 2:37-41; Romani 6:3-5; 1 Corinteni 10.16-17; 11:23-34; Galateni 3:26-27; 1 Petru 3:21).

Noi credem în a doua venire a Domnului Isus Cristos. El va veni cu putere şi slavă ca să judece vii şi morţii. Noi credem că după moarte sufletele celor mântuiţi se duc în rai, iar ale celor nemântuiţi se duc în Locuinţa morţilor. Toţi oamenii vor învia în trup, credincioşii vor învia pentru viaţa veşnică, iar necredincioşii pentru osânda veşnică. La timpul stabilit de Dumnezeu şi conform planului Său, istoria omenirii va lua sfârşit, toţi necredincioşii, împreună cu Moartea şi Locuinţa morţilor, vor fi aruncaţi în iazul de foc, iar cei mântuiţi vor moşteni cerul şi pământul cel nou şi se vor bucura toată veşnicia în prezenţa lui Dumnezeu. (Matei 25:31-46; 26:64; Faptele Apostolilor 1:6-7; 1 Corinteni 15:12-25, 35-57; Apocalipsa 20:14-15; 21:1-7; 22:1-7).

Noi credem că toţi oamenii sunt egali înaintea lui Dumnezeu indiferent de rasă, naţionalitate, gen sau poziţie socială.

Noi credem că Dumnezeu a orânduit căsătoria şi că ea este actul unirii de bună voie a unui bărbat şi a unei femei, unire înregistrată atât printr-un act civil, cât şi printr-un act de cununie oficiat de un slujitor ordinat. Conform Scripturii, căsătoria trebuie să se încheie numai în Domnul.

Noi credem că omul este o persoană din momentul conceperii. De aceea întreruperea artificială a sarcinei (avortul) este considerată că şi crimă şi este un păcat. (Geneza 1:26-28; Psalmi 139:13-16; Ieremia 1:5; Luca 1:41-43; 2 Corinteni 6:14)

Noi credem că stăpânirile au fost rânduite de Dumnezeu pentru protejarea celor ce fac binele şi pedepsirea celor ce fac răul. Fiecare creştin este chemat să se roage pentru autorităţi şi să fie un bun cetăţean al ţării sale.

Noi credem că Biserica este separată de stat, dar fiecare credincios are dreptul, din nume propriu, să participe la alegeri, să facă parte din organizaţii politice sau obşteşti, daca acest lucru nu contravine principiilor Evangheliei. În cazul în care cerinţele autorităţilor sunt în contradicţie cu Sfânta Scriptură, noi ne rezervăm dreptul să procedăm aşa cum ne cere Cuvântul lui Dumnezeu. (Matei 22:21; Faptele Apostolilor 4:19; 5:29; Romani 13:1-7; 1 Timotei 2:1-3).